Aprilie, lupta-te pentru primăvară! Lupta si pune intr-un cufar uitat de lume si plin de praf zilele si noptile friguroase! Adu-ne soarele care sa ne deranjeze dimineata cu razele lui dulci, intrand in ochi atunci cand vrem sa mai dormim...adu-ne mirosul prospetimii de iarba verde si copaci infloriti! Adu-ne caldura si ploi calde, adu-ne zambetul pe buze si primavara in suflet! Adu-ne veselie pe chipuri si alungă crisparea la locul de munca. Lupta pentru zile mai lungi si nopti mai scurte! Fa-ne fericiti!
''Ce e un eşec? O întrebare de capitulare. De obicei, eşecul e ceea ce consideră alţii că e, fără să ne dăm seama că dacă am schimba direcţia barei şi s-o luăm pe alt drum, eşecul ar fi premisa unei adevărate victorii.'' -Marin Preda
Cu siguranță fiecare ne-am întrebat de ce e îngăduită boala, de ce ni se întâmplă nouă, sau cine ar fi trebuit să fie bolnav în locul nostru...Eu, personal, am auzit persoane care l-au tras la răspundere pe Dumnezeu pentru ceea ce li se întâmplă, fie că a fost vorba de o supărare minoră, sau un necaz care părea să dărâme. Nu-i așa mare uimirea, pentru că mulți am procedat astfel. Cum ai putea să consideri că lucrurile lucrează spre bine când treci printr-o boală care nu face altceva decât să te dărâme? Care ar trebui să fie poziția unui creștin când trece printr-o experiență cruntă? Cred că boala nu e dorită de Dumnezeu, dar cred că ea poate fi îngăduită cu un scop. Nu cred că ar trebui să ne temem, ci din contră, ar trebui să luăm atitudine și să ne împotrivim, însă în același timp cred că și prin boală putem învăța anumite lucruri. În fond, toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe Domnul. Cu siguranță El lucrează desăvârșit, chiar dacă lucrurile se întâmplă altfel decât ne dorim noi. Să ai o atitudine bună, piciorul neclintit și credința împietrită într-un munte de nădejde și iubire pentru Dumnezeu...asta înseamnă să fii cu adevărat sănătos, chiar dacă trupul se degradează văzând cu ochii, iar starea fizică e deplorabilă. Să nu îți pierzi valorile când treci prin valea umbrei morții, să rămâi de partea celor care cred că lucrurile lucrează spre bine, chiar și în boală!
„De ce nu ne-a făcut Dumnezeu din piatră? De ce uneori sufletul nostru atât de obosit în căutarea odihnii lasă o durere tumultoasă în trupul nostru de parcă am fi avut cele mai mari răni fizice posibile? De ce suntem capabili de a simți/avea emoții? Nu era mai simplă viața fără implicare emoțională?”
Știu că ți-ai pus cândva întrebări asemănătoare! Sunt om, și la fel ca tine, și eu m-am întrebat, atunci când m-am confruntat cu situații nu tocmai roz. Înainte de a ajunge la disperare, ține minte că orice alinare o poți găsi la Dumnezeu. Da, El este „adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată din nevoi”. Avem cea mai frumoasă promisiune! NICIODATĂ nu lipsește din nevoi. E posibil ca oricine alcineva să te dezamăgească și să îți înșele așteptările atunci când ai o problemă, însă acest lucru nu-l va caracteriza niciodată pe Dumnezeu. Cu siguranță în relația cu Dumnezeu noi am fi gata oricând să Îl lăsăm pe El pentru orice altă atracție, însă minunat e că nu la fel se întâmplă și invers. Deschide-ți mintea, ochii, inima și laudă-l pe El! Acordă-I atenția necesară. E singurul care o merită deplin, în orice circumstanță! :)
Cu siguranță, un secret pentru o viață frumoasă este cuvântul „răbdare”. Știu că în ziua de azi e greu să ai astfel de valori, însă nu e imposibil!
Un proverb spunea: „tot ce e mai bun vine la urmă”, iar dacă ne uităm în Biblie, vedem că de multe ori ne vrea înarmați cu răbdare. „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui”!
Înainte de a lua o decizie pripită, calculează lucrurile și așteaptă!
Gândește-te! De ce se lasă Isus așteptat? Fiindcă Perfectul se lasă așteptat!
Astăzi vreau să îți spun un lucru important! Ține minte: oricât de descurajante ni s-ar părea anumite situaţii şi oricât de grele ni s-ar părea unele circumstanţe, Dumnezeu e Cel care poate da sens vieţii chiar și în cele mai grele încercări. Chiar nu vezi? Viața ta în mâinile Lui e perfectă! Cineva spunea: „Roagă-te ca şi cum totul depinde de Dumnezeu şi apoi acţionează ca şi cum totul depinde de tine.”
De aici deduc faptul că rugăciunea are un rol important şi Dumnezeu trebuie să fie prioritar. Cum ai vrea să nu treci prin situații gri dacă tu uiţi de multe ori că există Dumnezeu? Tot așa, foarte simplu, ar putea şi Dumnezeu să uite de problema ta și să îndepărteze „rozul” din viața ta. Când simţi că îmbraci hainele cele mai murdare şi eşti cerşetorul cel mai apăsat de probleme, îndreaptă-ţi gândurile spre El! Un predicator spunea că ar fi bine dacă o dată pe minut am pronunţa numele Lui, sau de fiecare dată când ne amintim. Ştiu că poate nu sunt persoana cea mai potrivită să vorbesc despre încurajare, uneori nici nu cred în unele încurajări şi le privesc ca pe „minciuni” care vin din partea unei persoane cu gânduri bune. Uneori, la fel ca fiecare om, sunt îngrijorată, stresată, pesimistă şi vreau să fiu lăsată să îmi trăiesc tristeţile. Chiar și așa, niciodată nu am crezut că Dumnezeu nu va interveni. Cred cu tărie că Dumnezeu poate schimba mersul vieţii şi la ceea ce astăzi păre fără rezolvare, mâine voi spune „mulţumesc”.
Nu a existat o singură dată să îngenunghez înaintea Lui şi să nu se remedieze situația. Pentru că am preţ în ochii Lui, mă iubeşte şi pentru că binecuvântările cele mai înalte vin îmbrăcate în hainele cele mai grosolane!
Așa cum o spune și titlul acestei postări, astăzi, 14 februarie 2015 nu ar fi trebui să fie o zi mai specială cu absolut nimic, pentru absolut nimeni!
Dacă ai așteptat un an întreg ziua aceasta, ești pierdut! Dacă azi ai avut o zi mai frumoasă decât celelalte zile, ești un/o nefericit/nefericită! Dacă azi te-ai simțit mai special/specială, ar trebui să îți pui un semn de întrebare. Bucuria ta de pe moment, care a durat o zi se va transforma cu pași mărunți în amărăciune. Ar trebui să știi că cine iubește nu are nevoie de o zi specială să arate asta. O va arăta în fiecare zi și va face din fiecare clipă un 14 februarie. Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să arăți mai mult din sentimente într-o zi declarată oficial ziua iubirii. De ce punem atât de mult preț pe etichete? Ca să arătăm că iubim în fiecare zi ar trebui să fie declarată în mod oficial ziua iubirii fiecare zi din an? În fiecare an mă minunez de roșul care atacă ființele din jurul meu încă de la începutul lunii februarie. Am început deja să asociez 14 cu roșu, în orice context. Se pare că nimeni nu are nicio problemă cu asta și nu mai interesează pe nimeni dacă în restul anului se poartă negru. Propun ca în 14 februarie să ne îmbrăcăm toți în roșu iar în celelalte zile să ținem doliu. Așa marcăm și prin vestimentație felul degradant în care ne purtăm.
Cine reușește să demonstreze iubirea într-o singură zi își merită persoana pe care a convins-o cu această demonstrație patetică și invers! :)
