miercuri, 4 august 2010
Ploaia vindecă!
Iubesc ploaia! Ador să merg, să alerg prin ploaie, să fiu doar eu şi cu mine! A fost superbă ieşirea de săptămâna trecută. Well, I'm not crazy! Şi da, m'a prins ploaia şi mi'a plăcut!M'am simţit eliberată de orice grijă, parcă sufletul meu a fost mai uşor, a putut să răsufle şi să ia o gură de eliberare de la tot ce înseamnă ''a trăi''! Eu am zâmbit, mi'am vindecat gândurile cu balsam de ploaie şi am inundat orice tristeţe cu stropi de linişte, aducători de pace. Habar nu am dacă au fost şi lacrimi, sau doar ploaie! Sau poate că mint, poate că ştiu. Da, ştiu, îmi era sete şi trebuia să fiu udată pentru a creşte, pentru a nu mă ofili..iar acum..în urma secundelor albastre pe care le'am imortalizat doar câteva secunde, un timp doar pentru mine, mă identific cu tine, şi îmi place! Sunt înecată într'un început, fără valuri şi înot în bine!
sâmbătă, 31 iulie 2010
Back again!
Habar nu am de ce de aproape 2 luni nu am mai scris nimic pe aici şi nu ştiu de ce m'am ferit să mai stau la taclale cu mine :)) În ultimul timp am primit tot mai multe încurajări pentru a scrie, am fost certată ca renunţ prea uşor şi certată zdravăn pentru că am uitat să mai dau pe aici :)) Nu sunt eu o mare scriitoare şi nici nu credeam că o să citească cineva vreo postare, dar le mulţumesc acelor persoane. Să ştii că eşti ascultată şi cineva crede în tine contează mult. Şi acum, hai să zicem că am fost ocupată în ultimul timp, cu muuuuulte ( aşa sunt oamenii, caută scuze, aşa că nu mă condamnaţi :)) şi într'adevăr...s'au întâmplat multe :) Încep prin a spune că din moment ce e august, e vacanţă, deci sesiunea şi stresul au trecut şi nu cred că interesează pe cineva cum a trecut, aşa că nu voi da detalii (nici nu vreau să îmi mai amintesc- oricum au fost rezultate bune :P).Şi pentru că am fost o fată cuminte şi pentru că merit doar binele ;))( şi pentru că mi'au murit lăudătorii) pot să spun că am parte de cea mai faină vacanţă. Am fost plecată şi prin ţară în mai multe locuri (cel mai mult mi'a plăcut că am revăzut Siubiul), însă sunt mai mult decât happy că am ajuns din nou în Germania. Ştiu, e fain, însă am pierdut o săptămână care ar fi fost superbă, la Plopu. Cred că aşa e tot timpul. Trebuie să pierzi ceva ca să câştigi altceva mai bun. Sper doar ca la anu' să pierd altceva neimportant şi să câştig săptămâna Plopu :) sau să nu pierd nimic:)). Deocamdată mă bucur de frumuseţea de aici şi aici chiar e frumos!
joi, 10 iunie 2010
joi, 20 mai 2010
sâmbătă, 20 martie 2010
Timpul uita totul?
Uneori mă gândesc la oamenii pe care i-am cunoscut... pe care îi vedeam poate în fiecare zi...oameni la care am ajuns să ţin şi care au făcut parte din viaţa mea, cărora le-am adresat cuvinte, le-am împărtăşit gânduri, am împărţit secundele aceluiaşi timp..Vorbesc la trecut, un trecut despre care nu mai ştim că la un moment dat a avut viaţă. Avem impresia că dacă nu mai vedem o persoană la care am ţinut, după mult timp, am fi capabili să nu mai avem deloc sentimente pentru ea. Habar nu am cum sunteţi voi, ceilalţi, dar eu am observat că pot să treacă ani buni şi să nu văd un om la care am ţinut...atunci când îl voi revedea, sentimentele vor fi la fel, parcă neschimbate! E ca şi atunci când îţi cumperi o haină nouă!
Haina o pătezi cu evenimentele pe care le ai în comun cu celălalt şi o speli în timp, lângă celălalt, prezent în viaţa ta! Ce se întâmplă dacă nu mai porţi acea haină? Sau dacă o uzezi? O poţi spăla tot mai mult, petele se vor duce, dar haina nu va mai fi nouă, vor rămâne amprentele amintirii...poate peste timp, peste ani buni, haina se va demoda, va fi veche, nu vei mai vrea să o porţi niciodata, va fi ruşinos să o porţi ruptă...dar ea va rămâne acolo, distrusă, însă nu în întregime...Vei şti mereu că bucata aceea de material a fost şi este o haină pe care ai purtat-o şi o poţi purta, poţi şterge praful de pe ea şi te poţi încălzi cu ea poate mai bine decât atunci când era nouă!
I'll never forget...
joi, 11 martie 2010
Adevăr sau supărare?
Care este diferenţa dintre a spune adevărul şi a fi supărat? Mi s-a întâmplat odată să fiu înţeleasă greşit de cineva, doar pentru că atunci când am avut dreptate, susţinându-mi punctul de vedere, acesta nu a vrut să vadă că am dreptate şi a preferat să creadă că sunt supărată şi de aceea nu mă abţin de la comentariu...Ei bine, nu mă pot abţine de la comentarii atunci când am dreptate.Este şi normal să fiu oarecum serioasă atunci când îmi susţin punctul de vedere şi să renunţ la a glumi pentru câteva minute, până când persoana respectivă înţelege că s-a înşelat. Pentru a demonstra cuiva ceva, aş fi în stare să merg până în "pânzele albe", pentru că am multă răbdare şi nu mă las până nu încerc să arăt , prin argumente, că într'adevăr nu bat câmpii, sau până nu mă conving pe mine că am făcut tot posibilul să'mi "bat capul", pentru a/l scoate la lumină . Nu ştiu de ce se poate face confuzie între două concepte ce au semnificaţii destul de diferite..Să fie oare pentru că adevărul de cele mai multe ori supără?
miercuri, 10 martie 2010
Am primit un premiu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)