joi, 2 septembrie 2010

Ma caut ...si sunt, dar nu SUNT!

Anul acesta, sau luna aceasta, sau probabil chiar astăzi, noi nu am practicat acel comportament pe care-l aşteptăm de la alţi oameni!

Sunt pierdută de lumea pe care o vreau…M’am pierdut şi mă caut…mă caut în iarba verde şi vie, în apa infinită şi vindecătoare, în balsam cu ploaie, printre crengi de copaci cu zâmbete, printre nori de fericire, în aerul visării, fără îngrijorare, în mirosul liniştii, aducător de bunătate, în cântec de iubire, printre flori şi stele, în albastru, în ceaţa cu lună şi soare, în curcubeu cu fericire, mă caut în tot ce înseamnă minunăţie, bogăţie, mă caut în tot ce înseamnă tot! Dar nu sunt..am găsit doar urme din mine, frânturi, speranţe, bucaţi şi semne că am fost, ca lumea aceea există, dar la fiecare greşeală am dat înapoi până când m-am rătăcit şi m-am văzut aici, în lumea comună. M-am întrebat dacă îmi place aici şi chiar m-am certat. După ceva timp am dat un răspuns: iarta-mă! Şi atunci am înţeles că iubirea Lui e de-ajuns!

Nu-I uşor să fii aşa cum ai vrea ca ceilalţi să fie! Nu-i uşor să rezişti lumii în care trăieşti şi să fii un model pentru ceilalţi! Nu-i uşor să fii la înălţime, să nu cazi! Nu-I uşor să ai comportamentul pe care El îl aşteaptă de la tine! Nu-i uşor nici măcar să vrei toate astea! Şi totuşi e atât de simplu..nu uita să strigi la EL!