Ai viaţă şi asta contează...

Gata şi prima sesiune din viaţa mea de studentă...Nu ştiu de ce m-am stresat atât de mult...poate pentru că 14 examene,( dintre care şi colocviile) au părut în mintea mea ca 14 monştrii ce se apropiau de mine tot mai mult dându-mi un sentiment de nelinişte, transformându-mă într-o figură angoasată, înspăimântată de ceea ce va urma, ca şi cum un examen ar fi un capăt de ţară.
Până la urmă a trecut şi a trecut cu rezultate potrivite cu munca depusă, iar acum regret stresul prin care am trecut, dar am învăţat că faptul că am viaţă contează cel mai mult şi am învăţat că este adevărat că "Tot ce veţi cere prin rugăciune, cu credinţă, veţi primi"(Matei 21:22).

Cred că ar trebui să fim mulţumitori de tot ce avem, să preţuim la timp sănătatea (cineva spunea că atunci când suntem tineri cumpărăm bani pe sănătate, iar atunci când suntem bătrâni, nu ştim cum să mai cumpărăm sănătatea), cred că ar trebui să ne pese mai mult de frumuseţea vieţii, de modul în care ne lăsăm amprenta asupra celorlalţi, cum îi influenţăm, cum ne purtăm, ce iubim, modul în care ştim să apreciem fericirea şi să ne facem fericiţi. Am învăţat că e de-ajuns un minut de neatenţie şi o secundă de gândire eronată pentru a muri şi totuşi nu înţeleg de ce unii ar face orice ca să mai aibă o şansă la viaţă, iar alţii îşi găsesc refugiul în renunţarea la viaţă, ca şi cum ar fi o scăpare de probleme.

Îmi vine în minte un citat pe care l-am citit zilele trecute: watch your thoughts... they become your words. Watch your words... they become your actions. Watch your actions... they become your habits. Watch your habits... they become your character. Watch your character... it becomes your destiny (Frank Outlaw)
Nu pot şti ce va fi mâine, însă ştiu că cineva sus în cer mă iubeşte. Încerc să fiu mulţumitoare de viaţa fericită pe care o am şi atât.