luni, 19 septembrie 2011

Toamnă...peste mine!

Dacă vrei, poţi să vii, toamnă!  Dacă vii mai devreme, stai mai puţin? Instalează'te şi simte'te ca acasă, dar nu îmi lua nimic atunci când vii şi nici când pleci!
Prea târziu... eşti demult aici şi priveşti la mine. Poate că ai fost tot timpul ascunsă pe undeva, dar nu am avut ochi şi nici timp să te văd. 
Trebuia să îmi dau seama că eşti tu! Mi'ai furat din soare, din verde, din cer senin, din timp, din viaţă, şi îmi oferi lacrimi de ploaie, aduse de vânt...
 Cine crezi că te va iubi aşa? Eşti soră cu Iarna, an după an eşti la fel, poate mai tristă decât la ultima întâlnire, mai bătrână, cu sufletul plin de mai multe riduri, cu mai multe gânduri de răzbunare... Cine te'a rănit? Aproape că sângerezi cu frunze arămii şi...vai! Îţi lipseşte inima! Nu îţi pasă de viaţa moartă căreia îi dai naştere şi mă obligi să accept invitaţia la un dans plăcut la culoare, însă trist!
Nu'i nimic! Te vei potoli când te vor înfrunta ghiocei, frunze verzi, trandafiri, şi aer de primăvară, adus de păsări călătoare.  Încearcă numai să îmi mai răpeşti ceva!

6 comentarii:

  1. :) ma bucur ca esti din nou pe-aici :D
    ... si ptk nu ma pot abtine... :galerie::pisoi: ... :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult har si calauzire! Happy to have you back! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Aira, te rog insistent sa revii cu scrieri noi :) :*

    RăspundețiȘtergere