Forme fara fond..

Tot mai indignată sunt de lumea asta...tot mai mult dezgust imi inspira de cele mai multe ori. M-am săturat să văd falsitate la fiecare pas. Ştiu că nu pot schimba nimic şi faptul că postez eu aici nu va schimba cu nimic, dar nu îmi pierd speranţa...Se va găsi poate cineva care este o formă fără fond care îşi va da seama că nu este nimic decât o aparenţă şi poate va încerca să dea culoare propriei vieţi într-o manieră naturală. Indignarea mea nu provine neapărat din cauza existenţei acestor falsităţi, ci din cauza oamenilor care le acceptă. M-am săturat sa văd cum majoritatea fetelor şi a băieţilor cumpără modele de viaţă, vor să pară ceva ce nu sunt doar din cauză că se poartă. Poate veţi considera că sunt puţin critică, dar mă enervează enorm ce se întâmplă în rândul tinerilor. Şi ce are dacă nu vreau să merg în cluburi, să vorbesc murdar, să fumez, sau să am 100 de băieţi iubiţi?Asta spune totul despre mine? Păi da...înseamnă că nu ştiu să îmi trăiesc viaţa...cine mai are timp să se uite şi la suflet? Ce e cel mai aiurea este că toţi suntem creştini...Frumos, nu? Aş zice degradabil, având în vedere că sunt şi tineri care au fost cândva vase de cinste iar acum au ajuns din nefericire să nu mai practice smerenia, dar tot creştini se numesc. În fond şi la urma urmei...cine va şti că el este o formă fără fond? Oare chiar nimeni?

Încurajare...

Ce ar fi viaţa fără încurajare? V-aţi gândit că o simplă propoziţie, spusă la un moment potrivit poate schimba multe, poate schimba modul de gândire, poate schimba rezultatul unei activităţi? Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu, uneori, am nevoie de încurajare. Pentru mine e important să spună cineva continuă, e bine, sau totul va fi bine, chiar dacă situaţia pare imposibilă. Uneori o încurajare îţi dă avânt, îţi dă speranţă, te îmbărbătează, te întăreşte, te încarcă de energie, te motivează, te ajută să gândeşti că totul are rezolvare şi ca poţi totul. Atunci când simţi că nu mai poţi, că nu mai există nicio şansă de ieşire la liman, o încurajare poate face minuni...un zâmbet poate schimba totul...doar că majoritatea dintre noi suntem atât de comozi încât ne doare gura dacă pot să spun aşa să încercăm să oferim un sprijin aproapelui printr-o simplă propoziţie...M-am apucat să scriu pe acest blog crezând că nu vor fi oameni care vor citi ceea ce scriu sau că vor fi câţiva care vor citi, dar vor rămâne nesensibilizaţi şi nu vor acorda atenţie la gândurile mele. Ei bine, săptămâna aceasta, o persoană deosebită de pe T.C. m-a căutat pentru că a simţit să îmi spună cuvinte frumoase cu privire la ceea ce am scris eu pe blog. Nu aş putea descrie în cuvinte fericirea pe care am simţit-o atunci când mi-a spus: continuă, ai talent...Bineînţeles că nu cred că am talent, dar vreau să subliniez că pentru mine a contat foarte mult să ştiu că cineva e alături de mine şi pe această cale vreau să îi mulţumesc acelei persoane deosebite pentru că a fost într.adevăr o încurajare pentru mine. Aş vrea să vă încurajez şi eu pe toţi cei citiţi prin urmatoarele propoziţii: "„Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!”Deutronom 31:8

Valentine's day in fiecare zi!

Desigur ca ma alatur si eu tuturor cu bloguri care astazi, cu siguranta, marea majoritate dintre ei au ales sa scrie despre sarbatoarea din 14 februarie.

Astazi e o moda sa ai prieten. Nu de foarte mult timp, o fata de 11 ani avea la status: vreau o relatie serioasa..caut prieten. Am ramas uimita si i/am spus acelei fete, cu riscul de a se supara pe mine, ca ar trebui sa caute o papusa si sa se joace cat mai are timp si sa profite de copilarie. Alte fete isi fac prieteni doar pentru a primi cadouri si te iubesc devine ca o obisnuinta...nu mai gandesc daca simt ceva atunci cand declara iubirea...alte fete au prieten doar pentru a fi cool intre prieteni, pentru ca toata lumea are. Ei bine, nu mi/a placut niciodata sa fac ceva doar pentru ca toata lumea o face si fiti siguri ca nu toata lumea o face, dar cei care o fac, uneori sau de fiecare data si platesc un pret.Este intr/adevar frumos sa gasesti persoana care sa te iubeasca, dar tocmai aceasta e ideea, ca nu tu trebuie sa o gasesti cautand-o mereu... stiu ca asteptarea e grea, dar exista un Dumnezeu care se ocupa de toate si la timpul potrivit va darui fiecaruia un ajutor potrivit care e capabil de dragoste in fiecare zi, nu doar de ziua indragostitilor. Ar fi frumos ca fiecare zi sa fie o sarbatoare a sfantului Valentin, pentru ca nu poti doar pe baza unei declaratii de dragoste intr/o singura zi pe an sa cladesti un viitor. Eu am ales sa sochez prin bine si pentru mine Valentine's day e o zi obisnuita si va fi o zi obisnuita, pentru ca fiecare zi obisnuita va fi o zi speciala in care voi spune: Te iubesc!

Culoarea vieţii !?

Răsfoind paginile internetului, am dat peste câteva imagini superbe, iar aceasta mi s-a părut cea mai reprezentativă pentru viaţă (descrierea pozei era culoarea vieţii).

Propozitii!

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are niciun rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca.In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe ...iubeste-ti viata si mai ales prietenii..E cel mai de pret lucru.

Doar interes?

Am stat şi m-am gândit zilele astea că noi, oamenii, de cele mai multe ori obişnuim să ne ascundem de Dumnezeu, obosim să îl mai căutăm, doar atunci când ne aflăm în probleme şi avem nevoie de sprijin, ne cerem iertare şi promitem tot felul de lucruri, pe care oricum nu le vom duce la îndeplinire...în schimb, El nu oboseşte niciodată să ne caute, nu oboseşte să ne iubească, să îşi arate bunătatea faţă de noi...
Este trist cum un om, liber să aleagă, nu ştie sa profite şi să aprecieze ceea ce are, decât atunci când e prea târziu. Odată ce te obişnuieşti cu binele, nu te mai gândeşti cum ar fi dacă binele nu ar fi permanent, ce poţi să faci să menţii binele sau cine e cel care îţi face binele. Contez eu şi persoana mea..atât, până îmi dau seama că ceva nu e în regulă, dar ce mai pot să fac atunci când nu mai am ce face?

Trist în lume!

Ce oameni suntem noi oamenii...considerăm ceva frumos doar dacă ne place cum arată, doar dacă ne aduce un beneficiu, frumuseţe falsă...Nu conştientizăm că noi am încadrat cuvintele în frumoase sau urâte pentru modul în care se întâmplă anumite lucruri mai bune sau mai puţin bune în viaţa noastră. În realitate, cuvintele sunt egale, semnificaţiile lor pot fi frumoase sau nu. Aşa este şi cu oamenii..pentru mine toţi oamenii sunt egali, însă faptele pe care le realizează pot fi catalogate drept bune sau nu. Nu există oameni buni sau răi. Dumnezeu este bun şi diavolul este rău. Oamenii sunt o sumă de fapte bune sau rele.

Majoritatea nu ştim să ne uităm şi la sufletul unui om..am ajuns să considerăm un om şters, insipid, fără valoare, pentru faptul că îl iubeşte pe Dumnezeu. Totuşi este trist în lume!