Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?

Mă gândeam zilele acestea, stând de vorbă cu un prieten, dacă toate activităţile de zi cu zi chiar merită timpul pe care îl oferim. Tu, studentul care jertfeşti zile şi nopţi pentru examene, tu, adultul care munceşti fără pauză pentru a câştiga bani, tu, femeia care ai face orice pentru a fi fashion şi a-ţi îndeplini mofturile, tu, bărbatul care ai pierde ore în şir pentru „cuceriri”, reţele de socializare, jocuri, ieşiri în cluburi şi aşa mai departe...

Toate acestea ajung de multe ori să primeze, să pună stăpânire, să creeze dependență. Şi mă întreb: merită oare? În timpul acesta ai fi putut să faci alte lucruri mult mai valoroase. De exemplu, în loc să pierzi timpul navigând pe internet și ajungând la postarea mea (care nu e chiar o pierdere de timp, sper), ai fi putut să petreci mai mult timp cu Dumnezeu. Ca să nu fie, totuși, un timp pierdut, te întreb eu în această postare ceva important, în caz că nu ai citit azi din Biblie: „Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Prin urmare, Biblia încurajează păstrarea sufletului. Problema este că noi facem lucrurile acestei lumi mai valabile decât sufletul nostru și punem lumea fizică pe primul loc, în detrimentul lumii spirituale.

Nu spun că toate cele enumerate mai sus sunt rele. Biblia nu încurajează să fim leneși. Unele din aceste lucruri sunt importante pentru a ne defini şi pentru a ocupa un loc în societate, dar merită să investeşti chiar atât de mult timp în toate acestea? Aţi fi surprinşi să aflaţi că răspunsul este „da şi nu”. Sigur că merită să înveţi pentru a obţine un loc de muncă, dacă ai şi un scop care Îl include pe Isus. Dacă prin meseria ta, prin poziţia pe care o ocupi sau o vei ocupa vei căuta să evanghelizezi, să dai învăţături bune, să îţi iubeşti aproapele, atunci da, vorbim de o investiţie de durată. Dar răspunsul poate fi „nu”, aşa cum am spus. Dacă doar căutăm să câștigăm lumea, vom pierde sufletul.

Dacă nu raportezi totul la divinitate, nimicul va ieşi învingător, ajungând la câştigarea mofturilor şi pierderea sufletului.

Dacă vrei să fii fericit, fii!

De obicei oamenii asociază fericirea cu o viaţă perfectă. Care este reţeta pentru o viaţă perfectă? Există tot felul de reviste, ziare, publicaţii care te îndeamnă să cumperi un stil de viaţă perfect. La televizor, în reclame, presă, politică, mass-media, totul pare să te înveţe cum să ai o viaţă perfectă. Se cere perfecţiunea 24 de ore pe zi timp de …. totdeauna şi niciunde nu am auzit o reţetă constituită din îndemnuri bune. Mi se pare cunoscut să folosesc produsul x, crema y, ţara z şi aşa mai departe. 

Ne spune cineva că nu poţi să ai o viaţă perfectă cu aceste valori? Ne spune cineva că Dumnezeu ne-a făcut perfecţi, dar păcatul ne-a cam furat din perfecţiune? Parcă lumea asta e întoarsă pe dos. Înainte, şi eu încercam acele sfaturi pentru a avea viaţa perfectă. Nu am avut-o şi nici nu o am. Din vina mea, cu siguranţă, însă acum încerc să fiu mulţumitoare de viaţa minunată pe care o am. Cu timpul, am mai deschis ochii şi am aflat că pot totul în Hristos. Chiar şi o viaţă perfectă, dar nu bazată pe lucruri efemere, ci pe valori spirituale, adăugând înţelepciune şi….răbdare. 

Am ajuns la alt cuvânt-cheie: răbdare, ceea ce mulţi dintre noi nu mai ştim ce înseamnă. Oare Biblia ne învaţă că orice lucru El îl face frumos când vrem noi? Un prieten spunea că de multe ori noi stăm în calea răspunsurilor şi avea dreptate. Ne grăbim să vrem răspunsuri pe loc, am urma orice reţetă a fericirii şi a vieţii perfecte care să dea randament atunci, totul vrem instantaneu fără să ne gândim că viaţa noastră s-ar ruina dacă am şti totul dinainte şi lucrurile nu s-ar întâmpla la timpul potrivit. 

În final, nu vreau să fac pe înţeleapta, pentru că şi eu am fost pe punctul de a cădea în cursa „vieţii fără răbdare”, însă înţelepciunea s-a activat şi mi-am reconstruit principii şi o nouă ecuaţie: înţelepciunea duce la răbdare şi răbdarea duce la înţelepciune. Iar acestea, împreună, duc la o viaţă perfectă, totul supra divinitate, care constituie baza.

despre frumusețe

Dacă frumusețea stă în ochii privitorului și ochii sunt oglinda sufletului, fiecare percepe frumusețea în funcție de sufletul pe care îl are.

Summer...

Vara îşi face simţită din nou prezenţa. A adus din nou căldura zilelor de vară din anii trecuţi. Îmi pare identic, însă anul acesta nu e la fel. Multe gazde care au primit vara ani şi ani şi ani au plecat de când a fost toamnă să se odihnească şi au ratat definitiv întoarcerea. Ştiam cumva de vara trecută că 2013 nu va fi atât de norocos precum promitea.  

Încă aud: "Vine vara, vine vremea lucrului, trebuie să ne grăbim, că apoi vin ploile..." 

Toamnă...peste mine!

Dacă vrei, poţi să vii, toamnă!  Dacă vii mai devreme, stai mai puţin? Instalează'te şi simte'te ca acasă, dar nu îmi lua nimic atunci când vii şi nici când pleci!

Prea târziu... eşti demult aici şi priveşti la mine. Poate că ai fost tot timpul ascunsă pe undeva, dar nu am avut ochi şi nici timp să te văd. 

Trebuia să îmi dau seama că eşti tu! Mi'ai furat din soare, din verde, din cer senin, din timp, din viaţă, şi îmi oferi lacrimi de ploaie, aduse de vânt...

 Cine crezi că te va iubi aşa? Eşti soră cu Iarna, an după an eşti la fel, poate mai tristă decât la ultima întâlnire, mai bătrână, cu sufletul plin de mai multe riduri, cu mai multe gânduri de răzbunare... Cine te'a rănit? Aproape că sângerezi cu frunze arămii şi...vai! Îţi lipseşte inima! Nu îţi pasă de viaţa moartă căreia îi dai naştere şi mă obligi să accept invitaţia la un dans plăcut la culoare, însă trist!

Nu'i nimic! Te vei potoli când te vor înfrunta ghiocei, frunze verzi, trandafiri, şi aer de primăvară, adus de păsări călătoare.  Încearcă numai să îmi mai răpeşti ceva!

Un ultim gând...

A fost interesant şi mi'a plăcut... e minunat să te laşi învăluit de magia imaginaţiei şi să scrii..să culegi apoi laude de la oameni simpli care te încurajează şi îţi promit că a fost superb....şi încă mi'ar plăcea, însă renunţ! Sunt aceeaşi eu, care a scris prima postare, poate cu mici îmbunătăţiri acum, poate cu probabile rezolvări acum la probleme părute nerezolvabile atunci, aceeaşi eu, însă renunţ...am obosit să fiu expusă şi am nevoie de o pauză, în care să dispar pur şi simplu. De aceea renunţ la multe şi probabil că o să pierd, însă ştiu sigur că am de câştigat ceva mai minunat.

Aş fi preferat să las praful aici să se adune până la uitare, însă din respect pentru cei care au mai trecut pe aici, prefer să public o ultimă postare..poate voi mai reveni în anul următor. Până atunci, zile doar cu fericire, clipe presărate cu magie, de basm şi nu uita--orice ar fi, zâmbeşte!:)

Am zis!

Ma caut ...si sunt, dar nu SUNT!

Anul acesta, sau luna aceasta, sau probabil chiar astăzi, noi nu am practicat acel comportament pe care-l aşteptăm de la alţi oameni!

Sunt pierdută de lumea pe care o vreau…M’am pierdut şi mă caut…mă caut în iarba verde şi vie, în apa infinită şi vindecătoare, în balsam cu ploaie, printre crengi de copaci cu zâmbete, printre nori de fericire, în aerul visării, fără îngrijorare, în mirosul liniştii, aducător de bunătate, în cântec de iubire, printre flori şi stele, în albastru, în ceaţa cu lună şi soare, în curcubeu cu fericire, mă caut în tot ce înseamnă minunăţie, bogăţie, mă caut în tot ce înseamnă tot! Dar nu sunt..am găsit doar urme din mine, frânturi, speranţe, bucaţi şi semne că am fost, ca lumea aceea există, dar la fiecare greşeală am dat înapoi până când m-am rătăcit şi m-am văzut aici, în lumea comună. M-am întrebat dacă îmi place aici şi chiar m-am certat. După ceva timp am dat un răspuns: iarta-mă! Şi atunci am înţeles că iubirea Lui e de-ajuns!

Nu-I uşor să fii aşa cum ai vrea ca ceilalţi să fie! Nu-i uşor să rezişti lumii în care trăieşti şi să fii un model pentru ceilalţi! Nu-i uşor să fii la înălţime, să nu cazi! Nu-I uşor să ai comportamentul pe care El îl aşteaptă de la tine! Nu-i uşor nici măcar să vrei toate astea! Şi totuşi e atât de simplu..nu uita să strigi la EL!